Poezia aparține romantismului, ceea ce este evident din încadrarea poeziei în planul oniric, sentimentele exprimate fiind cele de iubire. De-asemenea, textul abundă în elemente artistice: figuri de stil și imagini artistice. Eul liric se simte copleșit de iubirea ce i-o poartă unei "păsărici", exprimând transformarea sa de când s-a îndrăgostit prin antiteza: "Ce sunt eu azi!- o frunză, o nimică./ Și-mi pare că am fost un împărat;". Opoziția "demonico, curato" arată cum dragostea l-a învăluit pe eul liric, într-un mod demonic, luându-i tot ce a avut mai prețios: "E ca și cum o lume mi-ai furat", dar în același timp și într-un mod pur, aducând o dulceagă amintire în sufletul artistului comparată cu mierea, simbol al eternității. ( prin faptul că mierea este un aliment sănătos și care rezistă multă vreme)