Bună!
Vă rog frumos, cine-mi poate extrage ideile principale (cateva propozitii despre actiunea din textul de mai jos) :

Povestea lui Moș Nicolae

A fost odată un băieţel pe nume Nicolae. Se spune că Nicolae locuia într-un sătuc cu oameni de tot felul. El era tare bun şi special, iar dorinţa sa cea mai mare era să îi ajute pe cei mai puţin norocoşi, aşa că, atunci când a crescut, a făcut tot posibilul să transforme visurile celor din jur în realitate. Nicolae se deghiza şi le oferea oamenilor din satul său mâncare, haine şi ce mai aveau nevoie.
Timpul a trecut, iar într-una din zile Nicolae a aflat că un tată din satul său era gata să îşi piardă cele 3 fete din cauza faptului că era foarte sărac şi nu avea să le dea moştenire. Un negustor pusese ochii pe ele şi voia să le ia ca să îi fie sclave.
– Nu se poate aşa ceva, s-a gândit Nicolae. Aşa că s-a furisat într-o noapte în casa lor şi a aruncat o pungă plină cu bani în camera fetei celei mai mari.
– Uite, tată, cineva ne-a trimis aceşti bani şi voi putea să mă mărit! Si aşa a fost. Fata s-a măritat cu un băiat care îi era drag şi a fost fericită.
La fel s-a întâmplat şi cu fata mijlocie. Bătranul tată era foarte fericit, dar şi foarte curios să vadă cine era binefăcătorul familiei sale. Aşa că, peste încă un an, s-a hotarât ca, înainte de căsătoria celei mici, să pândească noaptea ca să vadă cine era cel care îi ajuta familia.
Ca să nu fie descoperit, Nicolae s-a suit încet pe acoperiş şi a aruncat săculeţul cu bani pe hornul casei. Acesta a căzut într-un ciorap care era pus la uscat la gura focului. De aici şi obiceiul ca micuţii să primească multe cadouri în şosetele agăţate la sobă sau in pantofiori, lângă uşă, pentru cei care stau la bloc şi nu au sobă.
– Om bun, cum te numeşti? Vreau să ştiu şi eu cine este cel care mi-a adus atât de multă bucurie, să-ţi mulțumesc pentru salvarea fetelor mele! a spus bătrânul tată.
– Nicolae este numele meu, dar te rog să nu mai spui nimănui ce am făcut! Pentru o faptă bună nu se aşteaptă răsplată.
Atunci bătrânul s-a întors la copilele sale, mulțumindu-i în gând zilnic lui Nicolae pentru bunătatea sa. Iar Nicolae, a continuat toata viata sa sa faca bine de fiecare data cand a putut.
Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu li se arată niciodată copiilor. Se spune că este bătrân şi, când îşi scutură barba deasă, cad şi primii fulgi de zăpadă pe pământ. El îşi dă seama cine a fost cuminte şi cine nu printr-o simplă privire pe fereastra casei şi are cadouri pentru toţi copiii. Cu o singură conditie! Aceştia să-şi lustruiască ghetuţele şi cizmuliţele, să le lase noaptea la uşă şi să spere ca Moşul le aduce mere, nuci, portocale, jucarii şi chiar şi câte o bombonică, deşi dulciurile se manâncă doar cu măsură. Cei neascultători primesc o nuieluşă de măr şi trebuie să aştepte până anul următor ca să găsească în pantofi daruri frumoase.

MULTUMESC ! ​