Vii să-mi baţi iar la fereastră

Tânăr soare auriu,

Şi zăpada de pe coastă

Fuge ca argintul-viu.

Saltă gureşe şuvoaie

Spumegate şi zglobii,

Cântă cinteze-n zăvoaie

Şi-n văzduhuri ciocârlii!

Ca zăpada care piere

După veacul iernei greu,

Piei şi tu de-acum, durere,

Iarna sufletului meu!

(St. O. Iosif, Cântec de primăvară)

cu două substantive ce denumesc sentimentele tale de după lectura poeziei, selectate din lista următoare;

uimire, durere, nedumerire, amuzament, surprindere, curaj, indiferenţă, melancolie, bucurie, încântare,

entuziasm. ​