Dar cine-acum, ca raza, în lumea nopţii zboara? Ce umbra, cu sfiala, prin arbori se strecoara Şi merge drept la malul paraului din vale? Oprindu-se-ngrijita ades în a sa cale, Ea vine langa apa, cu drag la ea priveşte
Şi iarba de pe maluri se pleaca s-o priveasca, Şi trestia se-ndoaie voind ca s-o opreasca, Şi apa-n valurele de aur se-ncreteşte, Şi nuferii se mişca, batlanul se trezeşte, Padurea canta imnuri, şi luna amoroasa Revarsa pe copila o mantie-argintoasa.
