Răspuns:
Mergând adesea ca un uliu taciturn
Și frământându-mă cu-al meu amar,
Pe străzi-nalbite de-al toamnei brumar,
M-ajunge din urmă, ceasul cel nocturn.
Gându-mi zboară în tinerețea de burlac,
Iar și iar la luciul de pe lac
Care sub salcia falnică se frânge,
Sub acoperișu-i de frunziș, se răsfrânge,... parcă plânge.
