Trista , dupa un copac, pustie- Sta luna palidă, pustie- De vânt se clatină copacul Si simt flori de nebunie O umbra mormaind pășește... E om... atât, si e destul... Si-acum ne-om gatui tovarăși: El- om flamand, eu - om satul. Dar vezi...m-a ocolit acum... El s-a temut mai mult, mai mult... săracul... Pe luna palida, pustie , De vand se clatină copacul...
1. Prezinta semnificația a doua figuri de stil diferite de text.