Vocabularul limbii române este în mare parte de origine latină, dar fiindcă limbi romanice de est s-au dezvoltat aproape fără contact cu restul limbilor neolatine, se pot observa atât dezvoltări neobișnuite de semnificație cât și împrumuturi care nu se pot găsi în nici o altă parte a lumii romanofone. Datorită substratului vocabularului de origine dacă, există și cuvinte fără echivalent în limbi romanice occidentale, dar pentru care există cuvinte înrudite în limba albaneză. Totuși, multe încercări de a romaniza româna în timpul secolului XIX au reușit în general să intre în limbajul comun, conferindu-i limbii forma sa actuală.
