Răspuns:
Senzațiile lor sunt stranii, constituindu-se ca semne ale confruntării omului obișnuit cu inexplicabilul; „aveam necontenit senzația că visez și că nu mă pot trezi din vis”.
Singuratatea în padure, marcată de evenimente care doar se conturează, fără a se dezvălui, devine greu de suportat și inspiră o teamă inexplicabilă. Rătăcind prin pădure - labirint al cunoașterii -, frica se mistuie, transformându-se din senin într-o senzație de familiaritate cu spațiul înconjurător. " Parcă timpul rămăsese suspendat, și trăiam numai fragmentar, doar în anumite episoade” spune naratorul.
