Mult stimate astru auriu,
Sau, mai simplu, dragă soare,
M-am hotărât să-ti scriu
O scrisoare.
а
Nu
C-aş şti să scriu cine ştie ce-
De ortografie mă apucă frica
Și mama, când e supărată, zice
Că scriu mi-au ca pisica -
e
t
Dar am aflat
Că numai şi numai de tine
Depinde cu adevărat
Vacanţa şi vara cât ţine,
De aceea m-am hotărât,
Stăpân al vacanțelor școlărești,
Să te conving să o lungești
Cât de cât;
Să mai stai vreo două luni pe loc,
Să rămână vara neschimbată,
Iar de-ți va fi greu, ca răsplată,
Iarna poți să nu mai vii deloc.
(Oricum, iarna tu ştii doar să strici,
Să ne moi ghețuşul, să topești nămeții,
Când apari tu, nu se poate nici
Să mă bat cu bulgări cu băieții!)
Sau şi mai grozav ar fi - ştii cum? -
Să țină vacanţa-acum vreo zece ani...
Pentru şcoală, iarnă, frig, oricum
E destulă vreme când vom creşte mari.
Sigur, tu poți să alegi oricare
Dintre căile de care eu îţi scriu,
Doar să crească puțintel vacanța mare
Și să-nceapă şcoala mai târziu. (textul) ​