Anotimp misterios
Ai sosit în fața noastră
Așternind îndată mii de covoare groase,
Din frunze de vreme roase
Ș-amenințând cu viața, pe natura cea maiastră.
Îți simt cu înfrigurare al tău suflu-n vine,
Acolo unde vânturi falnice se-ntâlnesc
Și printr-un aliaj de nevăzut, ele se unesc,
Ducându-mă cu gândul... iarăși la tine.
