Autorul surprinde in poezie doua tablouri pe care iarna pune stapanire. In primul tablou autorul ne descrie o padure si campiile peste care s-a asternut zapada si gerul in timpul inserarii.
Apare spatiul cosmic - terestru in care cerul se uneste cu pamantul prin versurile "Stelele par inghetate , cerul pare otelit / iar zapada cristalina pe campii stralucitoare" . Apare imaginea auditiva , zapada fiind comparata cu diamantele ce stralucesc "diamanturi ce scartaie sub picioare"
In al 2 lea tablou autorul surprinde satul linistit , acoperit de zapada , oamenii s-au retras in case "Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios " . Fumurile sunt comparate cu templurile inalte peste care cerul pune stapanire datorita altitudinii la care fumurile se ridica le fac sa se uneasca . Seara a pus deja stapanire peste intreg satul , luna facandu-si aparitia si creend o stare de melancolie si liniste.
