Răspuns :
Răspuns:
„Într-o țară îndepărtată, uitată de vreme, trăia odată un rege bun, credincios și darnic. Avea mereu câte o vorbă bună pentru fiecare om pe care îl întâlnea, fie el nobil curtean, oștean sau om simplu din popor. Însă era mâhnit, deoarece vedea că supușii săi au o viață grea, că sunt înfometați, apăsați de griji și triști. La palat își întreba mereu boierii, cei răspunzători de binele poporului...
⦁ Dar mărite rege, spuneau ei zâmbind larg cu fețele plesnind de sănătate și îmbuibare, noi avem grijă de ei, nu-i asuprim și le oferim răsplată dreaptă pentru munca lor.
Oamenii de rând, întrebați de rege, lăsau capul în jos. Nu-ndrăzneau să-i acuze pe boieri, temându-se de răzbunarea acestora.
A doua zi, regele trimise vorbă tuturor boierilor să vină la palat.
-Cinstiți boieri, mâine voi da o masă mare în cinstea voastră. Fiecare va fi servit după cum se cuvine rangului și meritului său.
A doua zi, regele-și schimbă straiele punându-și unele simple, chiar ponosite, ca un om de rând, din popor, luă o traistă și-un toiag și porni la drum.
Opri la prima casă arătoasă ce-i ieși în caleși bătu la poartă.
-Cine-i acolo, se răsti înțepată jupâneasa, ieșind la ușa casei.
- Om sărman, răspunse regele, slugarnic