1. Explică, în 1-2 enunţuri, înțelesul enunțului: „Simțul duios al paternității pentru lucrul manilor mele se răzvrăti in mine și mă găseam vinovat, că, de frica lipsei ciupercilor măturate de potop. schimbasem o viață patriarhală și ticnită pe o pribegie fără de țintă, cătră care pășeam pe nestatornice şi oarbe trepte de necunoscut".
De teama lipsei de hrană, personajul şi-a părăsit viaţa tihnită şi a plecat spre locuri necunoscute, lăsând în urmă ceea ce construise cu propriile mâini şi în care pusese pricepere şi suflet.
