„Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed pe spatele mamei și, cu ochii închiși se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stârnitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise demult. Și cum se uita așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scăpă un muget înăbușit de durere.“ („Căprioara“ -fragment-Emil Gârleanu)





substantivele:.........
adjectivele:........
va rog frumos
​