Răspuns :
Răspuns:
Plumb G.Bacovia
Poezia exprima in numai cele doua catrene ale ei, o stare sufleteasca de o coplesitoare singuratate. Atmosfera este de o dezolare totala in tremuratoarea apasare materiala fiind sugerata de greutatea metalului intunecat.
Titlul poeziei Plumb este un simbol al izolarii, iar anotimpul cand se petrece actiunea in stransa concordanta cu titlul poeziei este cel al toamnei, moment al descompunerii elementelor naturii.
Poezia este structurata pe doua planuri. Pe de o parte realitatea exterioara, prezenta prin cimitir, prin cavou o lume ce-l determina la izolare, iar pe de alta parte realitatea interioara care are in vedere sentimentul iubirii a carui invocare se face cu desperare fiind si el conditionat de natura mediului. Este de fapt incercarea poetului de a evada din lumea inchisa izolata in care se zbate.
Lacustra G.Bacovia
Titlul este o metaforă simbol. În vechime, „lacustra“ era o casă înălţată pe stâlpi în mijlocul apelor sau aproape de mal.
Cuvântul simbol „lacustră“ sugerează sentimentul însingurării totale a poetului, sentimentul de deprimare din cauza ploii obsedante, sentimentul de protest faţă de o conjunctură externă care îl determină să-şi îndrepte gândul spre locuinţele lacustre din Comuna primitivă, sentimentul de nelinişte în faţa unor obstacole, primejdii.
În poezia lui G. Bacovia, apa şi focul reprezintă moartea lentă. Tema dominantă a poemului este singurătatea. Starea sufletească de însingurare a poetului e în legătură cu starea naturii, aşa cum mărturiseşte poetul în prima şi ultima strofă, care sunt identice, cu excepţia versului al doilea.
Impresionantă este puterea de sugestie prin care G. Bacovia reuşeşte să ne prezinte într-o osmoză prezentul cu trecutul foarte îndepărtat, mergând până la identificarea lor. Bacovia realizează corespondenţa dintre senzaţiile auditive şi de mişcare, cu complexitatea sentimentelor poetului, de izolare, de tristeţe, de teamă, de însingurare, de nevroză.
Sonet de G.Bacovia
Poezia ''Sonet'' se inscrie in lirica simbolista prin utilizarea simbolurilor, prin dramatismul trairii eului liric si prin cromatica.O prima tema a poeziei este ''orasul''-''targul de provincie'' care este caracterizat de mahalale si crasme murdare. In viziunea poetului orasul este asemanator unei crasme murdare, strabatut de mahalale si putin luminat de felinarele care sunt in pragul stingerii.
O alta tema prezenta in text este cea a timpului, in text cadrul nocturn fiind prezentat intr-o gradatie care il face din ce in ce mai coplesitor si mai greu de evadat: in prima strofa avem ''o noapte uda, grea'', iar in cea de-a 2-a ''mai neagra noaptea pare''.
Degradarea fizica si cea a materiei reprezinta cea de-a 3-a tema a textului poetic.
Poezia este structurata in 2 cadre.
Primul este cadrul exterior in care orasul este cufundat in intuneric, intr-o gradatie din ce in ce mai apasatoare.
Cel de-al 2-lea cadru dezvaluie un univers dominat de intuneric, spaima si singuratate, in care singurele scapari sunt betiile.
Poezia lu Bacovia, este fara indoiala, inscrisa in simbolismul european prin atmosfera, procedee, cromatica si muzicalitate, definindu-l pe poet ca fiind : ''pictor in cuvinte si compositor in vorbe''.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga
Poezia și chiar volumul întreg pleacă de la un simbol dominant în lirica lui Blaga, lumina. Poezia este o artă poetică, deoarece autorul își exprimă crezul literar precum și rolul creatorului. Spre deosebire de Tudor Arghezi, care sugerează în poezia Testament tehnici ale creației sale, interesul lui Blaga este deplasat spre relația poet-lume, poet-creație.
Poezia este formată din 3 secvențe poetice care se bazează pe o relație antitetică. Prima secvență prezintă perspectiva subiectivă a eului liric asupra lumii (cunoașterea luciferică), cea de a doua secvență reprezintă perspectiva obiectivă impersonală a celorlalți (reliefată prin ipostaza luminii lunii), iar cea de a treia secvență (antiteza cunoașterii luciferice cu cea paradisiacă și în final acceptarea elementelor Corolei din prima secvență - simetrie), concluzia. Titlul reprezintă cunoașterea luciferică. Pronumele „eu” reprezintă atitudinea poetului filozof de a proteja misterele lumii. „Nu strivesc” exprimă refuzul cunoașterii raționale și alegerea cunoașterii poetice. „Corola de minuni” reprezintă o imagine a perfecțiunii, a absolutului în care florile (frumusetea), buzele (iubirea), ochii (cunoasterea), mormintele (moartea), reprezintă petalele corolei, adică misterele universului. Începutul poeziei reprezintă o reluare a titlului, sensul sau fiind întregit de versurile finale. În poezie este prezent lirismul subiectiv evidențiat de folosirea formelor pronominale și verbale de persoana întâi („nu strivesc”, „nu ucid”, „sporesc”, „îmbogățesc”, „iubesc”) fiind o poezie de tip confesiune.
