Răspuns:
Pteranodonul se duse spre căsuța în care ei stăteau. Deodată pteranodonul se așeză lângă stejar strigând-ui să coboare jos. Cu frică, cei doi coborâră.
-Nu vă fie teamă, voi ați vrut să mă vedeți, așa că am apărut, spuse pteranodonul.
-...ești real sau doar visăm? spuse Matei cu teamă.
- Nu, dragilor, eu sunt real. Deși par înfricoșător, nemilos și arogant, nu sunt așa, eu sunt un pteranodon drăguț, prietenos și modest.
-Așa mi se pare și mie, nu Matei, spuse Andrei fără nici o teamă. Dacă ești așa de prietenos, drăguț și modest cum zici, ne poți duce-n zbor?
-Desigur, unde ați vrea să vă duc?
-Vrem să mergem acasă! spuseră cei doi băieți în cor.
- Bine atunci, hopa sus.
DACĂ TE-AM AJUTAT N-AR STRICA O COROANĂ, DOAR AM RĂSPUNS PRIMA...
SPOR LA TEME!
