Răspuns:
Expresia „era cu cuiul la inimă” înseamnă că avea ceva apăsător pe suflet: ori deținea un secret grav („știa el ce știa”), ori avea o bănuială gravă asupra cuiva, bănuială întemeiată pe ceea „ce știa”. Secretul însă îl păstra, sau bănuiala nu o putea spune nimănui, prin urmare avea sufletul apăsat de gravitatea situației, sințindu-se, din cauza îngrijorării și a emoțiilor, ca și cum ar fi avut un cui în inimă.
Explicație:
