Voi interpreta personificarea "si plangea cu frunze teiu-nfiorat". Fiindcă este toamna, un anotimp in care vremea se schimba din cald in ce in ce mai rece, bătaia vântului a dus la desprinderea frunzelor teiului de pe crengi. Însă poetul a văzut acest simplu fenomen al naturii ca fiind ceva mult mai complex si profund, a văzut o scenă dramatică în care teiul plânge si tremura de suspine amare, lacrimile fiind reprezentate de frunzele care cad.
