Citim, dezbatem
Era odată un mosneag so baba; si mosneagul avea
o fata, si baba iar o fată,
Fata babel era slutá, lenesä, tarnoasa si rea la inima;
dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintä сioa-
ra-n lat, lăsând tot greul pe fata mosneagului.
Fata mosneagului inså era frumoasă, harnică, asculta-
toare si buna la inimă.
Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune
si frumoase
Dar această fată bună era oropsită şi de sora cea de
scoartă, şi de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu
că era o fată robace şi răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai
ș-amar de pielea ei.

Pentru baba, fata moşneagului era piatră de moară în
casă; iar fata el, busuioc de pus la icoane. Mosneagul nu
îndrăznea să aibă niciun cuvânt în faţa babei."
(după lon Creangă, Fata babei şi fata moşneagului)
> Identificați calităţile şi defectele per-
sonajelor din povestire.
> Ce înțelegeți prin cuvântul a se alinta?
I se potriveşte această descriere fetei
babei? Argumentați. Civică clasa lll​