După ce am luat diploma de studii universitare, şedeam la gazdă la o bătrînă. Ea era cumsecade, în casă era liniştite. Fără grijile diplomelor, în timpul liber, citeam pentru mine, de plăcere. Bătrîna era intrigată: nu făceam gălăgie, nu aduceam oaspeţi. Şedeam ziua în casă şi citeam. - Dragă, zicea ea, n-ai dumneata frate, prieteni care să te vadă? - Am, dar este voie să vină aici? - Da. Mai vorbeşti, mai petreci timpul cu tinerii. A mai locuit odată la mine un băiat, tare mai era vesel, cînta şi vorbea toată ziua. - Eu sînt ocupat! - Poate eşti bolnav? - Sînt sănătos! Altă dată îmi zice: - Ai să dai examenele şi n-ai să mai ai griji. - Eu am terminat studiile demult! Sînt deja profesor. - Grea meserie este şi profesoratul acesta dacă trebuie să citeşti mereu. Copiii citesc, dumneata citeşti! Într-o zi mi-a spus o vorbă memorabilă: - Tot mai înveţi? Dacă zici că ai terminat studiile, de ce tot mai înveţi mereu? Nu-ţi ajunge atîta şcoală? Clasele primare, gimnaziu, liceu…Mai pune-te şi dumneata pe trai că a trecut vremea învăţăturii. - Dacă eu nu învăţ, mătuşă. Eu citesc. - Ei, citeşti! Dacă citeşti, nu înveţi?
Formulează, în baza textului, trei întrebări, pe care tu vrei să le adresezi tînărului. Ce ..............? De ce ..............? Cînd ................?
