In acesta povestire,scriitorul prezinta o intamplare a unui copil pe nume Goe.Ca sa nu mai ramana repetent ,cele trei rude ale lui :mam'mare,mamitica si tanti Mita ,s-au hotarat sa-l duca la Bucuresti de zece mai.
Doamnele s-au pregatit inca de dimineata pentru a prinde trenul accenerat pentru Bucuresti.Pana la venirea trenului,cei patru asteapta pe peron.Goe este foarte nerabdator si impacientat.Se adreseaza cu un ton poruncitor bunicii,intreband-o de ce nu mai soseste trenul.Aceasta incerca sa il linisteasca si sa-i admire in acelasi timp costumul de marinar.Si tanti Mita si mamitica se contrazin asupra pronuntiei corecte a cuvantului marinar.Goe intervine intre cele doua certarete,corectand pronuntia cuvantului.
Trenul soseste,iar toti patru se urca si cu bunavointa unor tineri fac rost de locuri.Pana la bucuresti,Goe face numai nazbatii:pierde palaria de care era agatat biletul si pentru care mamitica este nevoita sa plateasca contravaloarea lui,ramane blocat in toaleta ,trage de manivela sistemului de alarma.
Ajunsi la Bucuresti,acestia se urca in trasura si pornesc la plimbare pe bulevard.
