Amurgul s-a lăsat pe nesimţite.

Abia de se mai cern pe masă

Stropi roşiatici de lumină.

In călimara de argint,

Pana-mi, din aripă de vultur,

Pare-o corabie pe care

O ţine ancora la ţărm...Mai stă încă la ţărm,

Da-n noaptea asta

Voi da semnalul de plecare.

Şi trîmbiţele vor suna.

Corabia, plină de vise

Şi de legende,

Şi poeţi,

O să pornească iar

Pe marea învolburată

A fanteziei.

Priviţi !

Pe punte s-a urcat

Homer cel orb şi înţelept.

„Binevenit să fii, bâtrîne,

Prinţ al aezilor elini!

Slăvită-ţi fie lira sfîntă

Şi glasul tău tremurător

Care-a rostit atîtea versuri.

Iţi mulţumim că ne-nsoţeşti !"

Ci iată, mai cătaţi! Pe punte

Au poposit şi alţi poeţi.

In fruntea lor e Hesiode,

Cel tînăr şi cu păr bălai,

Cîntîndu-şi lin „Teogonia" ,

Teogonia — renumit poem, în care este povestită imaginara naştere a

zeilor.

Mai sînt şi Pindar, Teocrit Şi Apolonius din Rodos, Eschil, Sofocle,

Euripide Şi Paussanias şi Vergiliu Şi exilatul de la Tomis :

Ovidiu, cel cu grai duios.

Vom fi-n tovărăşie bună... în noaptea asta vom pleca

Şi o să colindăm, dragi prieteni,

Ţărm după ţărm, toată Elada. suna din lire,

bate-ncetinel legănate, asculta

unde, odinioară locuiau... toţi pe punte,

Să porni rezumat pls repede dau coroana ​