LUPUL ŞI CAINELE
de Lev Tolstot
Un lup jigărit umbla pe la marginea satului si se intalni
cu un caine gras. Lupul il intrebă:
Cainele răspunse:
la spune, câine, de unde dobândiți voi de mâncare?
Oamenii ne hrănesc.
Se vede treaba că la grea muncă vă pun oamenii.
Ba deloc, răspunse cainele. Tot ce avem de făcut este să
păzim curtea pe vreme de noapte.
Numai pentru atâta lucru vă hrănesc ei asa de bine? se
mira lupul. M-as tocmi numaidecât într-o slujbă ca a voastră,
căci nouă, lupilor, ne vine tare greu să dobândim demâncare.
Păi atunci, haide, spuse câinele. Stăpânul are să te
hrănească şi pe tine la fel.
Lupul se bucură de propunere şi porni împreună cu câinele
să se tocmească în slujbă la oameni. Dar când să intre pe poartă,
numai ce băgă lupul de seamă că pe grumazul câinelui părul este
cam ros. Îl întrebă:
Da'rosătura asta, câine, de unde o ai?
O am aşa, răspunse câinele.
Adică, cum aşa?
Păi aşa, de la lanț. Ziua stau legat în lanţ şi uite că acesta
mi-a cam ros părul pe grumaz.
Atunci, rămâi sănătos, câine, zise lupul. Nu mă mai duc
să trăiesc printre oameni. Chiar de-oi fi mai puțin gras, da' voi trăi
liber.
Dacă ţi-a plăcut povestea, scrie:
→ Ce l-a întrebat prima dată lupul pe câine?
→Completează propoziția: " Ce avem de făcut este să... "​