Precizează, din text, adjectivul invariabil

Și Voinea, omul foarte scund, cu mustața gri, se uita în jurul lui la toate și
rămânea apoi cu ochii mai mici, pironiți spre întunecimea pădurii, parcă se
gândea la Ion, care va fi fost un suflet de creștin necăjit și deopotrivă de trist.”