Lungilla raspunsur Cotll.
pe
Într-o primăvară, o prepelită aproape moartă de oboseală – că venea de departe, tocmai din
Africa – s-a lăsat din zbor într-un lan verde de grâu, la marginea unui lăstar
. După ce s-a odihnit
vreo câteva zile, a început să adune bețigașe, foi uscate, paie și fire de fân şi şi-a făcut un
un moșoroi de pământ, mai sus, ca să nu i-l înece ploile; pe urmă, şapte zile de-a rândul a ouat câte
un ou, în total şapte ouă mici ca nişte cofeturi şi a început să le clocească. [...]
După trei săptămâni i-au ieşit nişte pui drăguți, nu goi ca puii de vrabie, îmbrăcaţi cu puf
galben ca puii de găină, dar mici, parcă erau şapte gogoşi de mătase, şi au început să umble prin
grâu după mâncare. Prepelita prindea câte o furnică, ori câte o lăcustă, le-o firimițea în bucățele
mici, şi ei, pic! pic! pic! cu cioculețele lor, o mâncau numaidecât. Şi erau frumoşi, cuminţi şi
ascultători; se plimbau primprejurul mamei lor şi când îi striga: „Pitpalac!” repede veneau lângă
ea. Odată, prin iunie, când au venit ţăranii să secere grâul, ăl mai mare dintre pui n-a alergat
repede la chemarea mă-sii, şi cum nu ştia să zboare, haț! l-a prins un flăcău sub căciulă.
(Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Puiul) va rog gasiti substantivele proprii​