Citici vă rog fabula următoare:

„În ziua de…. dar ce importă data? Un biet șoșon voi a convorbi cu ghiata. Aceasta își ciule urechea Și cu dezgust privi perechea De șoșoni, nu tocmai noi, plini de praf și de noroi zise: - mi se pare că îndrăzneala ta, șoșon, e mare. Nu vezi cât ești tu de bocciu și de murdar? Pe când fasonu-mi cilibiu Podoabă-ar fi într-un galantar! Pingeaua mea-i curată Am piele delicată Și ascuțit bot am Căci sunt de mare neam, Pe când tu stai afară Cu slugile, la scară, Eu intru în saloane, Mă plimb printre cucoane, La bal și-.n faivoclocuri, La Luize Quinze, prin tocuri, Sun rudă. Prin bizeț Port numele de mare preț Al lui Bizet, compozitorul. Care -a cântat toreadorul! Dar ascultând șoșonul Acest limbaj semeț, Așa-l amărâ tonul De suveran dispreț Cu care-ii vorbi gheata, Ingrata, Încât rămase ca năuc Și-n negrăita lui durere Plesnitu-I-au două artere De cauciuc. Cizmarul grabnic fiind chemat Subita moarte a constatat, Și nici un fel de doftorie n-a mai putut să-l reânvie. O, numai după ce-a murit, Trufașa gheată a simțit ce greu e când nu ai șoșon să mai duci viață de salon. Numai atunci a priceput Ce mari servicii I-a făcut Șoșonul, care, daca-a fost La- nfățișare așa prost, E pentru că o ocrotise Și prin noroi, și prin zăpadă, Și-n locul ghetei, el primise Toată mocirla de pe stradă!„”
(G. Ranetti, Gheata și șoșonul)

Imaginează-ți că tu ești trufașa gheată și, marcată de moartea șoșonului, scrii ceea ce simți.

Dau coroană!!