ajutor va rog, dau coronița
Argumentează, prin evidenţierea a două trăsături prezente în text, încadrarea sonetului în lirica renascentistă

textul :
Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare

Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,

Şi orb aş vrea de-acuma în viaţă să rămâi,

Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.

Şi totuşi, părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc

Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învăţat aşa

S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea,

Cu silă nesfârşită şi ură ocolesc.

În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită,

Unde-şi găseşte-oftatul meu liniştea dorită,

Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.

​