(2) Timpul trecu și veni toamna ruginie. Mama se gândi că şcoala o va face pe Carolina să iasă din starea ei de indiferenţă ? Când mama scoase hainele mai groase, pentru a vedea ce nu i se mai potriveste fiicei sale, constată cu uimire că toate îi veneau bine. Carolina nu mai crescuse deloci Mama începu să o măsoare în fiecare lună. Dar niciodată nu depăşea semnul făcut primăvara trecută, când fusese ziua ei. Toată lumea era nedumerită și supărată. Doar Carolina era în culmea fericirii? Își dorise atât de mult să nu mai crească: se rugase la păsările înaripate, la norii pufoşi , la pomii înfrunziți să-i îndeplinească dorința și cu toții o ajutară să rămână în grădina fermecată a copilăriei. Îi părea puţin rău că nu va mai primi o rochie nouă, dar nu însemna mai nimic în comparație cu plăcerea de a rămâne pentru totdeauna fetița mamei, alături de câinele și păpușa sa. (continuarea la pagina 9) VOCABULAR (1) indiferentă = nepăsare; (2) constată = observă, își dădu seama; . (3) în culmea fericirii = foarte fericită. Exerciții 1 Răspunde la întrebări. • Ce s-a întâmplat cu Carolina? • Cine a ajutat-o să-și îndeplinească dorinţa? • Cum se simtea fetița? • Cum era lumea din jurul ei? 2 Cum era Carolina? Alege trăsăturile. nefericită nervoasă indiferentă fericită mulțumită supărată o 6
1a- Carolina nu a mai crescut. b - pentru a-si indeplinii dorinta Carolina a fost ajutata de pasari, nori si pomi. c - fetita era in culmea fericirii d - toata lumea din jurul ei era supArata si nedumerita 2. Carolina era fericita, multumita
