Rezumă conținutul fragmentului dat în cinci enunțuri.
(fragmentul)
…Apoi am întâlnit-o din nou pe Dochița Stoian.Era în plină vară.Ardeau caisele pe ramuri.Perdeaua cerului se lăsase peste dealuri,spălăcită de atâta arșiță dogoritoare.
-Bună ziua,mătușă Dochiță!
-Bună să-ți fie inima,Gheorghieș!
-Cum o mai duci,mătușă Dochiță!
-Aștept scrisoare de la Filipaș,
-Dar scripca mai atârnă-n cui?
-Mai este,Gheorghe.De-aș vedea-o o data în mâinile lui Filipaș!Dar ea cântă chiar și-n lipsa lui.O ascult cum cântă…
-Asculți?
-Eu noaptea o ascult,Gheorghieș.Cântă încet-încet.Dar se aude lămurit.Crede-mă,puiul mamei.Dimineața,când mă scol,tace.Iar Calistrat nu crede…
-Te cred,mamă…
-Auzeam tunetele bubuind departe,șuieratul vântului pe podișuri înalte,murmurul ploilor de primăvară,prindeam țurluitul ciocârliei în bolți matinale,prindeam necontenit clipocitul izvoarelor,foșnetul stuhului în valea Bâcului,cântarea șăgalnică a prigoriilor de pe lângă maluri lutoase,zbârnâitul cărăbușului greoi.Scripca prietenului nu amuțise în sufletul meu,dimpotrivă,cânta cu toate glasurile pământului natal.Am întrebat:
-Când să vim,mamă?
-Totdeauna bucuroși să te vedem ca pe un fiu,Gheorghieș.
Am venit în aceeași seară.Scripca lui Filipaș cânta…O ascultam amândoi-mama lui Filipaș și eu…