Demult,cind eram in vacanta,eu cu prietena mea,Cristina,am plecat la plimbare pe malul ziului NISTRU.Cum stateam noi pe mal si admiram acrobatiile pestisorilor,deodata eu am cazut in apa.Cristina,cind a vazut ca eram aproape pe sfirsite ,a sarit in apa dupa mine sa ma salveze.Eu nu stiam a inota.Ce noroc aveam atunci pentru ca ea fregventa in fiecare zi inotul si putea sa inoate.Cind am ajuns pe mal eu am inceput a plinge.Nu stiam pentru ce sa pling:pentru ca Cristina ma salvat sau ca aproape eram sa ma inec.Drept ca rasplata eu iam promis ca de acum inainte ea va fi cea mai buna prietena a mea.Si asa a si fost,ea era cea mai buna prietena a mea .Eram ca doua surioare .
