Era o frumoasa zi de primavara, in care m-am gandit sa incep sa ies cu bicicleta, din nou, dupa o lunga perioada, in care iarna nu mi-a permis sa ies din casa. M-am imbracat, mi-am pregatit un rucsac cu apa si mancare si am pornit sa ma intalnesc cu restul prietenilor.
Pe drum, abia asteptam sa ajung la ei, deoarece imi era foarte dor sa-i vad. Dupa inca 10 minute de mers, ne-am intalnit si am pornit bucurosi inspre "Padurea Neagra", locul de care toti se feresc deoarece se zvoneste ca este bantuit. Odata intrati in padure,o frica m-a cuprins si am simtit un fior ciudat pe sira spinarii, dar nu am bagat de seama, pentru ca am vrut sa par cel mai curajos dintre toti. Mergeam noi cum mergeam, iar deodata, un urlet de lup se auzise din spate. Speriati, am inceput sa ne grabim, insa nu spre iesirea din padure, deoarece am crezut ca ne asteapta o turma de lupi acolo. Cararile incarcate de noroi ne-au ingreunat fuga disperata din padure. Noaptea se lasa incetisor deasupra padurii, iar noi disperati, ca nu mai gasim iesirea, am inceput sa urlam dupa ajutor. Deodata, un padurar ce trecea prin zona, ne-a auzit, a venit la noi si ne-a scos din padure.
Odata ajuns acasa, le-am povestit alor mei ce am patit, iar ei mi-au interzis sa mai merg prin "Padurea Neagra" deoarece puteam sa patesc ceva grav.
