Materia este personificată metaforic într-o fiinţă care
plânge tot timpul. Versurile conturează drama unui om agresat de mediu, care îşi exprimă direct şi fără artificiu trăirile
sufleteşti.
Desprindeţi sentimentele provocate de căderea perpetua a ploii, de zgomotul valurilor, de vuietul lugubru al pilonilor
îmbibaţi de apă.