In parcuri frunza cade aramie
Pe pajisti unde ieri zimbise mai.
Si in avuzuri luneca pustie
Pe apa-n care dorul ti-oglindeai.
Azi singur al paunilor alai
Mai infloreste pacea din gradina,
Iar eu, simtind zapezile ce vin
Si presimtind durerea ce-o sa vina,
Rechem in tari de geruri si de chin
Uitarea ce durerile alina.
O, toamna, fie voia ta, regina,
Tu, care faci din trandafir un spin,
Tu, ce pe codri de-aur prinzi rugina,
Tu, ce-ai sadit alaturi de suspin
Uitarea ce durerile alina.
