Răspuns:
Era o zi de vară. De-abia intrasem in vacanta de vară iar eu cu părinții mei ne-am decis să mergem la bunici. Ne-am facut bagajele pentru că o să stăm cam 4 săptămâni acolo adică o lună și ne trebuie niște haine. Când era sa plecam era să o uităm pe Lexi, Lexi fiind cățelușa mea. Era primul meu animal de companie și o iubeam foarte mult, am primit o la vârsta de 9 ani iar acum am 11. M-am întors după ea în curte, i am luat bolurile pentru mâncare și apă, mâncarea uscată și cea umedă și niște biscuiți pentru căței. Ne-am urcat in mașină și am plecat. Era un drum foarte lung deoarece bunicii mei stăteau destul de departe. am mers cam 4 ore cu pauze de 10 minute în fiecare jumătate de oră că trebuia să o plimb pe Lexi să nu fie foarte stresată deoarece nu a mai fost niciodată într-un drum foarte lung. Îmi era foarte dor de bunicii mei și de-abia așteptăm să îi văd. Când am ajuns am luat-o pe Lexi și am fugit în brațele buniciilor mei, a fost cel mai gros sentiment pe care l-am putut trăi vreodată. Era o emoție destul de ciudată nu știu cum sa o explic, simțeam că aveam un gol în burta și aveam puține emoții. A fost cel mai bun sentiment. Zilele la țară treceau foarte repede si nici nu îmi dădusem seama cum trecuse o lună alături de bunici. A venit vremea cand a trebuit să plecăm, Lexi a fost destul de tristă deoarece se obișnuise cu ei. Am plecat acasă. Când am ajuns a trebuit să îmi fac din teme. După ce am terminat temele am iesit afara, făceam asta in fiecare zi nici nu stiu cum a trecut vacanta asa de repede.
