Răspuns:
Copacul a crescut. Viața merge înainte.
Dintr-un puiet abia vizibil din grădină, stejarul s-a transformat într-un falnic pom, cu crengi groase și trunchiul lat. Vara e verde și frumos, dar iarna îl dezbracă ca pe un prunc neajutorat. Acum că eu am îmbătrânit, în fiecare zi merg în grădină și mă așez la umbra sa, iar ca să nu mă plictisesc el începe și îmi povestește tot ce i s-a întâmplat în întreaga viata a sa. Totuși, mă neliniștește prezenta sa. Mintea mă duce doar la momentul în care prietenul meu, stejarul, va fi prea bătrân pentru această viață și va trece într-alta. Acest gând îmi sfâșie inima puțin câte puțin, în fiecare zi.
Acum încerc să mă bucur cât mai mult de timpul petrecut cu stejarelul meu. Coroana???