Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.
Lui Dinu îi muriseră părinții, de când era de optsprezece ani, și, de atunci, toată gospodăria de acasă și de pe câmp pe umerii lui se sprijinise. Frați și surori nu avea. Oamenii din sat, când l-au văzut rămas orfan, au început să-l căineze:
— Vai, săracul Dinu, ce s-a alege de dânsul? Cum s-a face mere-pere moșioara de la părinți!...
N-a fost însă vai de dânsul, nici moșioara nu i s-a ales mere-pere. Ci, dimpotrivă, moșioara a mai crescut, în locul celor două vaci, care intrau seara în curtea părinților, acum intrau doi boi, mari și grei, învârtindu-și capul să le încapă coarnele pe portiță. La câțiva ani mai venise și calul cel țintat să bată din copită la portița Natului.
E drept, însă, că oamenii aveau pentru ce se teme, Dinu era un om căruia părea că mereu îi plouă și-i ninge. Avea un cap mare, pe care-l purta tuns până la piele − iarna, vara. Țeasta era aproape în colțuri, ca și când i-ar fi fost turtită, de când era copil mic, de poveri mari. Funtea – îngustă cât o muchie de topor, și îndată din frunte părea că se încep obrajii − mari și lați. Avea ochii mici, cețoși, ca și când îndărătul lor ar pluti neguri dese. Mustața-i răsărise rară și, cu anii, firele se lungeau, se înăspreau, dar nu se îndesau.
Ion Agârbiceanu, Dinu Natului

Fragmentul extras din opera „Dinu Natului”, scrisă de Ion Agârbiceanu, are în centru personajul eponim, ale cărui trăsături sunt prezentate, la nivel textual, prin două moduri. În mod direct, prin intermediul descrierii realizată de naratorul heterodiegetic, este surprins aspectul fizic al lui Dinu, fiind reliefate „un cap mare, pe care-l purta tuns până la piele”, „Fruntea – îngustă cât o muchie de topor” sau „ochii mici, cețoși”. De asemenea, în mod indirect, prin prisma comportamentului lui Dinu, reiese faptul că acesta este un om muncitor, care nu s-a lăsat influențat de lipsa timpurie a părinților săi din viața sa: „toată gospodăria de acasă și de pe câmp pe umerii lui se sprijinise [...] N-a fost însă vai de dânsul”. Astfel, Dinu se încadrează în tipologia individului harnic, puternic, neafectat de indezirabilele și neașteptatele necazuri pe care viața i le-a pus în față.