Cea mai veche versiune cunoscută a listei îi aparține lui Antipater din Sidon și a fost elaborată în secolul al II-lea î.Hr.; se pare că se bazează pe ghidurile populare printre călătorii eleni și cuprinde doar clădiri din jurul Mării Mediterane,
unde siguranța călătoriilor era oarecum asigurată. Cele șapte minuni
erau considerate minuni deoarece erau printre cele mai populare
destinații; încă din 1600 î.Hr. turiștii au zgâriat inscripții pe
monumentele din Valea Regilor în Egipt (în acea perioadă Sfinxul avea deja o mie de ani). Toate minunile erau construcții antropice; destinațiile naturale nu erau incluse, nefiind populare.
