Analizează pronumele personale din textul următor, respectând modelul dat:
Bunica mea se numea Fana. Însuşi faptul că bunica avea un nume mi se părea tulburător, neaşteptat. Şi apoi, Fana! Era frumos? Urât? Nu ştiu. Venea de departe. Aducea parfumul unor vremi pe care mintea mea neliniştită se străduia să le înţeleagă, tim puri în care am fost şi nu am fost. [...] În zilele de sărbătoare, lua masa cu noi şi bunicul. [...] De altminteri, la masă fiecăruia îi era parcă frică de propria voce, fiecare se ferea să nu-i afle celălalt gândul. Dar de ziua mea socoteam că-mi este îngăduit orice, chiar şi această întrebare, care nu ştiu cum îmi ţâşnise în minte şi nu-mi dădea pace:
— Cum o chema pe bunica?
— Fana, mi-a răspuns vocea lui. (Cella Serghi, Cartea Mironei)
Model: mi = pronume personal, formă neaccentuată, persoana I, număr singular.