Aşezarea acestora la înălţime este simbol al bisericii spiritale, al ,,cetaţii care stă deasupra muntelui", la care vor merge popoarele, cum spune proorocu1 Maleahi sau Mântuitorul Hristos însuşi.
Cât priveşte orientarea cu altarul spre răsărit, spre lumină sau izvorul luminii, aceasta este strâns legată de fiinţa creştinismului şi de rostul lui în lume, al cărui întemeietor este Hristos ,,lumina lumii” şi ,,Răsăritul cel de sus”, cum îl numesc cântările bisericeşti, către care trebuie să ne îndreptăm în timpul rugăciunii sau al slujbelor săvârşite în sfântul lăcaş.