Salut!
O fâșie nesfârșită
Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea.
Liniştea-i deplin stăpână Peste câmpii arşi de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nicio boare. [.]
Și cât vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... lată însă, colo-n zare, Mişcător un punct răsare Și tot crește. (George Coşbuc, În miezul veri)