În versul „Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireș” se regăsește metafora „flori stinse de cireș”, ce sugerează razele palide ale lunii ce parcă mângâie pielea căprioarei, conturând astfel frumusețea imaginii create. Această figură de stil simbolizează puritatea și inocența animalului ce avea să fie jertfit cu scopul ca oamenii să se poată hrăni.
