Și cât va fi pământul călător
prin secole, prin spații și prin datină
femeie, tu vei rămânea un dor,
o liniște o patrie, o patimă.
Si cât o fi cuvântul dăruit
cu vraja, cu fiorul primăverilor,
te voi iubi șoptit, neauzit.
ca pe o taină, cea a învierilor.
Și cât o fi pe-aici, pe undeva,
din miez de glii să bată reci izvoare,
în prag de casă te voi aștepta,
cu chipul tău îmi va răsare soarele.
Și cât o fi și va intineri
în miez de iarna ramura de cetina,
de moarte eu voi ști a te păzi,
iubita, mama, sora și prietena

Scoateți din aceasta poezie imagini artistice pls dau 100 puncte!!​