Parintii nostri au mers la priveghi pentru ca atunci a murit strabunica noastra. Eu cu surorile mele am ramas singure acasa si era cam pe la miezul nopti. Ei bine, noi am inceput sa facem glume ca toti copii, dar dintr-o data am inceput sa auzim pasi apasati pe hol dar am vrut sa credem ca ni s-a parut doar. Dupa am inceput sa auzim zgomote care se auzeau din fata casei noastre. Noi speriate ne-am pus in pat dar nu am putut sa adormim fiindca eram speriate de moarte. Pe la ora 3 dimineata am auzit un copil care plangea in fata casei. Am fost ingrozite! Acel sunet se auzea foarte tare deci exact cum ar plange un copil, dupa care am vazut o silueta neagra care a trecut prin fata noastra. Dupa care nu am mai auzit nimic dar acea zi nu o mai pot uita asa usor! Povestea este reala!
