Batrânul Dan traieste ca soimul singuratic În pestera de stânca, pe-un munte paduratic, Privind cu veselie cum soarele rasare, Dând viata luminoasa cu-o calda sarutare, Privind cu jale lunga cum soarele apune... Asa si el apus-a din zile mari si bune! Vechi pustnic, ramas singur din timpul sau afara, Ca pe un gol de munte o stânca solitara, Dincolo din morminte el trist acum priveste O tainica fantasma ce-n zare s-adânceste, Fantasma dragalasa a verdei tinereti Ce fuge de rasuflul geroasei batrâneti, Si zice: "Timpul rece apasa-umarul meu Si cât m-afund în zile, tot simt ca e mai greu! O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasa! Când, când s-a toci oare a vremii lunga coasa!" Apoi el pleaca fruntea si cade în visare, Iar muntii, albi ca dânsul, se-nclina-n departare.
1) Indicati felul primelor trei advb. din textul dat. 2) Indicati advb. cu f.s de nume predicativ, precizati felul si gradul acestora.