Daia moduri de expunere pe care le vei exeplifica


Iarna. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahar, câmp de cristal, iaz de oglindă.
Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o
nemasurată sala de dans. Vieţuitoarele pustietații sunt îmbatate de farmecul acesta: paserile
zbor ca ziua; lupul poposeşte pe labe, în hatişuri, şi priveşte nemişcat; vulpea sta langa
vizuina şi nu se-ndura sa mearga la vanat; veverița pleaca creanga langa creanga, și
hoinareştc, ca o deşuchcata, padurea-ntreaga. Iar iepurele a zbughit-o la jucat, încet,
ascultand, ispitind, a ieşit tiptil-tiptil din curatura, şi cand a ajuns la margine, şi-a vazut
întindcrca lucic de zapada, a-nceput sa sară de bucuric:
„Poate mai întalnesc un prieten". işi zise iepurașul.
Şi gandul ii raspunse:
I
„Poate mai întalneşti un pricten"....
Și iar tupai-tupai, iepurele sare vesel:
„Poate dau şi peste o prietena".
Şi gandul:
Poate dai şi peste o prietena".
Şi mergand aşa, iepuraşul cu gandul își vorbesc:
Cc lumina, şi totuşi luna inca nu a rasarit".
„Şi totuşi luna înca nu a rasarit".
Dar o sa rasara"
...,.O sa rasara".
Şi cum mergea pe marginea unei valcele, iepuraşul se opri o clipa sa se odihneasca. Atunci,
de la spate, se ridica, alba şi ea, ca de gheata, luna. Stelele palira: padurea, copacii, tufele îşi
dezbracara deodata umbra. Iar iepuraşul împictri de groaza: chiar de langa cl, sc întinse po
pamant o aratare cu doua coane grozave. Dupa clipa de spaima, iepurasul se destinse ca o
coarda şi o zbughi la goana, sc prăvăli in valc, vcni de-a dura ca un bulgare, se scula şi iar se
rostogoli, pana jos, apoi o lua de-a dreptul taind campul. Scopri tocmai în stuharia iazului.
Acolo, de-abia sufland, se ghemui cu ochii inchişi...sa nu-şi mai vaza uinbra!
Emil Gârlea, Fricosul​