Buna✌
Termenul general utilizat este acela de mediu ºi reprezintã ceva ce încon -
joarã un centru, respectiv spaþiul, atmosfera socialã sau econo micã, în
care se dezvoltã o vietate sau grup de vieþuitoare, un obiect sau fenomen.
În geografie, ca ºi în ecologie sau alte ºtiinþe (chiar ºi juriºtii studiazã
„Dreptul mediului înconjurãtor“), noþiunea s-a restrâns ca înþeles,
trans formându-se în sintagma mediu înconjurãtor, cu referire directã
la mediul care a nãscut ºi susþine viaþa pe Terra, la mediul în care s-a
dezvoltat ºi trãieºte omul ºi societatea în general, dar cu accent special
pe mediul actual transformat puternic de cãtre om.
Nu existã însã o definiþie unanim admisã pentru mediul înconjurãtor.
Amintim totuºi câteva, cu caracter oficial. În Legea Protecþiei Mediului
(nr. 137/1995) din România, mediul este prezentat astfel: „Ansamblu
de condiþii ºi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul ºi subsolul,
toate straturile atmosferei, toate materiile organice ºi anorganice, precum
ºi fiinþele vii, sistemele naturale în interacþiune, cuprinzând elementele
enumerate anterior, inclusiv valorile materiale ºi spirituale“. Definiþia
gre ºeºte prin aceea cã nu prezintã mediul ca un întreg sau ca sistem,
nu îl localizeazã (spaþiul de interferenþã ºi interacþiune al geosferelor
la suprafaþa reliefului terestru, element care constituie baza de susþinere
a mediului), lipsesc unele elemente (rocile ºi relieful), se repetã altele
(aerul ºi straturile atmosferei), lipsesc rapor turile om–mediu ºi rolul sãu
pentru calitatea vieþii umane (pentru care a fost de fapt elaboratã
aceastã lege).
O definiþie mai aproape de realitate ºi mai concisã se foloseºte în
actele specifice Uniunii Europene: „Ansamblu de elemente care, în
com plexitatea relaþiilor lor, constituie cadrul, mijlocul ºi condiþiile de
viaþã ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimþite“.
Citãm ºi o definiþie datã de un jurist francez: „Mediul înconjurãtor
este o noþiune-cameleon, care cunoaºte nenumãrate valenþe ºi este folo -
sitã cu înþelesuri diferite de naturaliºti, economiºti, juriºti, politicieni etc.“
Diversitatea în aprecierea ºi definirea mediului s-a accentuat în etapa
actualã, datoritã sensibilizãrii opiniei publice în privinþa imperativului
protecþiei mediului. De aceea, mai citãm o definiþie, gânditã de un repre -
zentant al opiniei publice: „O maºinã vie, enormã ºi foarte com plexã, care
constituie un strat dinamic subþire pe suprafaþa Pãmântului, iar fiecare
activitate umanã depinde de starea perfectã ºi buna funcþionare a
acestui mecanism“ (B. Commoner, 1980). Este o definiþie mai uºor de
înþeles, din care lipseºte rolul omului în defectarea sau buna func þio -
nare a acestui mecanism.
Faþã de aceste definiþii ce nu vin din partea unor ºtiinþe care cerce -
teazã acest mediu înconjurãtor sau elementele sale, sã vedem ºi poziþia
acestora din urmã, obiectul lor de studiu, precum ºi alþi termeni folosiþi
în geografie.