S-a născut in familia lui Gheorghe si Ralucăi Eminovici, fiind cel de-al saptelea copil. Copilăria si-a petrecut-o la Ipotești având in preajma poienele, dealurile si pădurea cu lacul “cel albastru/ încărcat cu flori de nufăr”. Pădurea, apele, stelele si bolta înalta l-au învățat sa inteleaga glasul unic al vesniciei naturii in care se incorporau armonios basmele, legendele si intelepciunea pastrate la tarani si pastori.
Comuniunea tainica cu natura l-a facut sa perceapa de mic fiecare soapta a apelor, sunetul de bucium, zgomotul satului in vreme de amurg. “Nourii curg, raza-a lor siruri despica, Stresine vechi casele-n luna ridica,/ Scartaie-n vant cumpana de la fantana, Valea-i in fum, fluiere murmura-n stana/”
