legenda bradului
plângea un brăduț în inima codrului.Tocmai mergea pe acolo Creatorul Lumii.
_ce suspini brăduțule?
_Doamne, până mai ieri creeșteam și eu printre pomi. dar ei râdeau de conurile mele. Mi se strânge inima de durere. M-am retras în acest desiș.
_Nu mai plânge brăduțule! Așteaptă să dea gerurile.
A sosit iarna. toți copacii sunt goi. numai bradul rămase în haina sa verde ca o mantie de rege.
moș ger
e o iarna cumplită. copacii gem speriați de mânia crivățului.
_mergem la săniuș, Geta ?
_să se mai potolească Moș Ger.
_cine este acest moș?
_ e un bătrân cu barbă deasă, gene albe și plete ninse. iarna , el coboara ca o săgeată din munții cărunți. Agață de strișini țurțuri de sticlă. pune poduri de cleștar peste râuri. Nu e meșter mai iscusit ca Moș Ger!
Colindătorii
neaua s-a lăsat peste sat.
_ au sosit colindători! se bucură Sabina.
_ să-i ascultăm spune tata.
noi îmblăm din casă-n casă
la acei care ne lasă,
noi umblăm și colindăm
pe Iisus îl lăudăm.
_sunteți de laudă băieți! să păstrați obiceiul strabun! treceți și la anul pe la noi!