Feerie de iarnă
Explicație:
Era o zi geroasă de decembrie, în preajma sărbătorilor de iarnă. Eliza și fratele ei sunt la bunici își petrec vacanța de iarnă intr-un sătuc situat la poalele munților. Peisajul este de poveste , padurea adormită parcă, este acoperită de un strat gros de zăpadă. Cei doi copii împreună cu alți prieteni din vecini au plecat cu schiurile pe munte . Gerul tăios îi face să aibă obrajii îngrijorați, copiii pornesc împreună, urcă până unde consideră că locul e prielnic pentru schiat și incep pe rând coborârea, Eliza rămâne să își potrivească clăparii , dar șirul de schiori abia se mai zărește de pe creastă. Într-un final pleacă și Eliza , o bună bucată de drum urmează urmele lăsate de prietenii săi, dar la un moment dat acestea dispar iar Eliza este derutată. Continuă coborârea pe unde consideră că e mai ușor dar peisajul se schimbă, devine din ce în ce mai frumos și fata își dă seama că a ajuns pe un alt tărâm , cel al ghețurilor . În calea ei apar ghețari ca de cristal , zăpadă nu mai e pufoasă devine strălucitoare și alunecoasă. Deoare ce nu mai poate schia își ia schiurile în spate și continuă să meargă, și după ce străbate mai multe cărări ajunge la un castel . Dar totul în jur e pustiu , după mai multe încercări Eliza deschide ușa imensă dar surprinzător de ușoară și intră, crini de gheață străjuiesc intrarea . Fata pășește temătoare, dar înăuntru pe un fotoliu imens stă tolănită o făptură albă și frumoasă, care o întreabă cu voce domoală, cine este și ce caută pe aceste meleaguri, fata îi spune că s-a rătăcit și că o roagă să o ajute să se întoarcă acasă. Crăiasa Zăpezii, căci această făptură albă, așa se numea i-a promis că o ajută.
