selectati din text mijloace artistice:
S-a ridicat, deodată, din prăpastia întunecoasă, umedă, a munților falnici.
Şi, doritor de lumină, în această dimineață scăldată de soare, a întins aripile, ca o
flamură, deasupra brazilor bătrâni. S-a înălţat mai întâi drept în sus, ca o săgeată;
a străbătut văzduhul răcoros, apoi a rămas acolo, s-a legănat în aer, îmbătat de
plăcerea să fluture la înălțimea uriaşă; a plecat capul şi a privit în jos. Pe câmpi-
ile lucii, satele împrăştiate, ca grăuntele, scoteau sclipiri repezi ca a prundişului
spălat de ape. Oamenii nu se zăreau; deasupra, dedesubtul lui, primprejur, nici o
vietate. 1 se păru că lumea aceasta frumoasă, încântătoare, peste care primăverile
se aștern cu spuză de flori, e a lui, a lui singur. Şi, scuturându-și aripile, făcu un ocol larg, suind şi
coborând prin aer. Apoi i se păru că ceva flutură mai jos, ceva mic, prea neînsemnat pentru ca să
îndrăznească să se suie până la el: se repezi şi, în ciocul gata să frângă, prinse o pană căzută chiar din
aripa lui. Zbură cu dânsa sus, apoi îi dădu drumul şi urmări cu ochi strălucitori lunecarea uşoară, ca
pe o apă, a penei care cândva il ajutase să se ridice.
Luă munţii în larg. Nicio boare de vânt, niciun murmur de ape care să străbată atât de sus.
Și așa a mers până după-amiază, cu ciocul deschis, înghiţind aerul în gâlgâiri puternice, pri-
vind în toate părțile cu ochii lui ca două scântei.
Obosi
. Se coborîuşor şi se aşeză pe vârful unei stânci ce ţâşnea în sus, goală, din stratul gros de
nuşchi al muntelui. Cum sta nemişcat, părea și el de piatră, părea că-i colțul ascuțit al stâncii încre-
nenite acolo de veacuri.​